meet the sun
Nu trece zi fără să mă frământe un subiect într-atâta încât să-l dezbat pe câte voci dispune creierul meu. Concluzia la care ajung e că sunt prea pătimașă și asta mă face să greșesc în raționamente. Îmi e ciudă când mă mint logic. Îmi e și mai ciudă când apuc să îmi emit părerea în spațiul public…
Imi intorc gandurile spre Fericire cand ea-si intoarce chipul de la mine. Lucrurile si intamplarile devin comune, obisnuite, simple. Mai am inca puterea de-a complica si de-a reinventa, dar aman. Vrea sa ma odihnesc, sa-mi trag sufletul ca dup-o alergatura zdravana. Poate ca am imbatranit si atunci asta s-o chema intelepciunea varstei? Imi doresc sa actionez si sa simt ca traiesc, dar sa implic si acea stare de a gandi inainte de toate…
In cautarea identitatii am inceput cu numele. Eu nu am nume. Sunt doar in trecere printre numele tau, numele meu, numele altcuiva. Cine mai sunt? Ma poate identifica un ID? Ma pot recunoaste dintr-o amprenta?