Oamenii în colivii există. Ştiu să tacă, să urle, să piardă, să facă compromisuri, să se bucure de ceea ce au când chiar au, să tânjească după ceea ce i-ar putea completa, să învingă, să fie înfrânţi, să-şi trăiască viaţa ca pe o luptă cu ei înşişi, cu impredictibilul destin şi mai ales, cu golurile dinăuntrul lor! Ei ştiu că foarte rar se poate strecura cineva înăuntru şi se mulţumesc cu mâinile împreunate printre gratii.

...citește mai departe ↑