Citesc de cateva ore bune Memento Mori. Nu stiu cate strofe are, stiam ca-s multe de pe vremea cand am citit-o prima oara si cand, cu rusine recunosc, nu i-am acordat atata atentie cat ar fi trebuit. Inca n-am terminat-o de citit si asta pentru ca reiau si reiau strofele si nu ma mai pot satura de ele. Ba chiar pasaje intregi, cele despre Egiptul antic si despre Grecia olimpica de exemplu ma surprind prin naturaletea lor si prin descrierile pline de intelesuri. E prima carte a mea cu poezii de Eminescu si pur si simplu ma emotioneaza cand o tin in maini. E o crima sa privezi copiii de carti. E o crima si mai mare sa te privezi singur de ele.

...citește mai departe ↑