De pe facebook adunate și-napoi la lume date

munte la apus

Din comoditate am scris în ultimele luni mai mult pe pagina de facebook decât aici pe blog (mai puțin jurnalele de munte, ele-s sfinte). În drum spre și de la serviciu „butonez” – cele trei mijloace de transport și/sau oboseala (și/sau îmbulzeala) nu-mi permit ocupații legate, consistente precum cititul. Apreciez facebook-ul pentru ceea ce este, un mod de relaxare, un mod de informare, un mod de comunicare, dar am hotărât să-mi aduc cuvintele acasă. Voi continua să fac cum îmi e mai comod, ca mai apoi să arhivez aici.

Pentru unii dintre voi aceste rânduri sunt cunoscute, iar pentru cei care n-au facebook vor fi ca o avalanșă de stări și momente.

...citește mai departe ↑

Verde fag

Cineva, nici nu mai știu cine pentru că am trântit instant fereastra virtuală, a  pozat-o pe ea, nudă și caldă, exact cum mi-o amintesc, și chiar și-n secunda mea de fugă am parcurs toate senzațiile vizuale și tactile și gustative pe care amintirile mi le-au revărsat ca pe un potop în deșert. Am trântit tot, am fugit departe, atât de departe încât parcă nici aerul nu mă mai prinde din urmă să-l respir… Am văzut o nălucă, sufletul a văzut-o și s-a înhăitat cu ea.

...citește mai departe ↑

iubesc munții…

Muntii Fagaras

Mă plimbam prin casă cu o cană caldă între palme și într-o liniște a gândurilor a tunat: munții! Mi-au dat lacrimile instant, lacrimi și gol în stomac, lacrimi și dor. Să-i văd măcar, să le miros apropierea, să-i simt sub tălpi e deja extaz! Rar am simțit pentru oameni ce simt pentru munți. Și dacă de la oameni am vrut ceva, de la munți nu vreau nimic, ei îmi dau totul de fiecare dată când știu să cer de la mine.

...citește mai departe ↑