Aripi de Sticla

Am escaladat bordura si am mers asa zeci de metri pe coama ei, intr-un echilibru perfect, iar tocurile inalte n-au facut decat sa fie si mai multa siguranta in pasii mei si-am refuzat sa mai privesc in jos ci doar inainte. Intr-un echilibru perfect am mers pe inchipuita sarma, iar luminile ce ma orbeau erau de fapt morile de vant ale lui Quijote si prin urmare le-am infruntat…

...citește mai departe ↑

pulbere

Nu mai intreb nimic.

Am inteles

din desteptare tot.

In oglinda mea

pentru un singur chip

si pentru aceeasi ochi

mai e un loc.


Ma doare mana asta intinsa,

Rana ramasa deschisa,

Orele tale tarzii

din noptile mele-adormite,

Semnul de carte asezat potrivit,

Starea de moarte,

Gandul ca m-ai pustiit.


Nu te mai caut.

Astept de la pietre

soptirea trecerii tale.


Nu mai exista

cale, cuvinte,

intoarcere.

...citește mai departe ↑

fantezie

– Ha! N-ai sa ma prinzi! Eu sunt mai vioaie! – Ba eu! – Ba nu! N-ai cum! – Hm… – Hai mai bine sa alergam! – Hai! Talpi goale prin nisip. Nisipul arde. – Hai sa spargem pietre acum! Sa gasim in ele aur. Sau mai bine sa vedem nepatrunsul nealterat, neprafuit. Sa luceasca

...citește mai departe ↑

Dimineti

Am visat un lac. Superb. Sub o padure cuprinsa de toamna. Si toate culorile se oglindeau, se rasfangeau, se inmulteau parca. Ma invadau. Toate… Eu purtam ceva albastru, de voal, stil indian… ceva care ma lasa sa alerg pe poteca ingusta doar cat doua talpi alaturate. Alergam, ma opream, alergam. Priveam lacul si mi se

...citește mai departe ↑