Cad peste ape
cu braţele împreunate
Reiau căderea
până când toate algele
se dau la o parte
Mă scufund în nisipuri
cu ochi numai perle
Într-o mantie imensă
închid cuiburi de mierle
Acum sunt un vis.
Deschide-mi ochii
sub pleoape de iris
Nu-mi picura cu umbre de soare
tavanul de milă
peste patul de sare.
Într-o mantie imensă
închid cuiburi de mierle….
Cateodata ma intreb de unde gasesti atata inspiratie.
N-o gasesc shaman, ma gaseste ea pe mine, ma scoate din scorbora si apoi ma paraseste in mijlocul potecii…
Foarte frumoase versuri! Si se asociaza foarte bine cu anotimpul de primavara.
Imi pare rau, ca nu pot reproduce aplauzele. Le ai, din plin, cel putin din partea mea.
Felicitari!
Ce randuri si rime frumoase. Ma aplec in fata creativitatii tale!
@Cristi, Claudiu, Irina: sper doar ca pasii vostrii prin visul meu sa nu ramana fara ecou…