Mana ei imi atarna cumva pe frunte
incat puteam simti gandurile cum se zbat
ironice sub tampla
si-n insomnie beat
priveam prin intuneric la gura ce respira
si-mi colora prin aer un parfum bizar
ma-ntrebam in adancire
daca ma simte oare
si langa ea ma cere
ca umbra un hoinar…
Mana ei imi aluneca din cand in cand pe frunte
incat sa simt cumva c-o pierd
o surprindeam uimit si disperat
ca sa ma regasesc intr-un tarziu uitat
sub un tavan
acelasi umed si imaculat.
A fost ultima noapte in doi
caci in zori a plecat somnoroasa
si eu voiam sa ma inec intr-un somn
incat ea sa ma planga cand pleaca.