Ați surprins vreodată privirea celor doi, un El și o Ea stând pe-o bancă în parc,
în timp ce băiețelul de nici trei ani aleargă în jur cu brațele deschise,
ca un deltaplan peste munți și văi,
care se oprește brusc, luând o mină de om mare și serios,
așteptând iscoditor răspunsul la rugămintea-sentință:
„tatiii, pup-o pe mama!”
?
Nu ar fi fost superba o poza de-a Oanei Boncu? Sa o trimiti in parc, la vanatoare de „pupatori”…
Insectele nu pupa… Asa ca nu pot ilustra postarea, hahaha… Superbe pozele Oanei, am intrat pe blogul ei si m-am uitat un pic prin dreptunghiul prin care se uita…
E o idee 🙂 Acum e ocupata cu nunta, s-o lasam sa-i tihneasca.
M-am gandit si eu la o poza… dar eu pozez insecte si… copaci 😀
Oana e un fluturas, nu altceva 🙂 Pune mult suflet in tot ce atinge 🙂
Ia sa caut eu prin depozitul meu de insecte… poate gasesc unele care se pupa ;))