Roşul din ferestrele altora

rasarit soare Bucuresti Berceni rosu aprins

Când mi-am ales casa am crezut
că o fereastră e înspre răsărit
şi cealaltă înspre apus.
Apoi am văzut că soarele răsare
după un bloc
şi apune după un altul.
Apoi am aşteptat
ca anotimpurile să scoată
răsăritul mai la orizont.
Sau măcar apusul.

Încă aştept ca blocurile să se dea la o parte
căci soarelui îi stă bine acolo unde e.

(Uneori – deseori! – râvnesc roşul
din ferestrele altora.)

În restul zilei,
soarele alb îmi săgetează casa
pe o falsă magistrală est-vest
şi în lipsa draperiei îmi decolorează orice –
chiar şi florile…

2 Comentarii

  • Nu inteleg cum de nu a comentat nimeni la postul asta. Mie mi se pare chiar fain…mai ales ca eu nu prea am magistrala de lumina prin casa

  • @Mike: E o magistrala data naibii. Dureaza cateva minute insa e un moment al zilei cand ma simt speciala. In rest, ravnesc (uman) la apusurile si rasariturile de la/din ferestrele altora…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *