din greşeli învaţă omul şi tot nu se satură de ele
Ce stai sub fiecare pas
şi-mi aminteşti
mai des decât respir
că eşti?
Te pot uita abia când dorm
şi n-am atâta leac de somn
şi nici sămânţă de delir.
Mă gâdili cu durerea ta în talpă.
Ah, ce-aş mai râde-o urlând!
Te-aş strivi apăsând
până ai plânge rânjind
pe fruntea-mi-ncruntată.
Tu, rană, ce ştii?
Nu-ţi pasă, nu-mi pasă!
Până când vom fi chit
timpul întoarce-l
şi fă-mi talpa frumoasă!
N-am să te scap de infama născare
şi nici n-o să-mi iert naiva scăpare,
îţi voi pune în taină
pentru o rană mai mică
o faşă mai mare.
P.S. Cei ce au răsfoit pozele jurnalului anterior știu despre ce e vorba în versurile aistea 😉
Sper să nu scot un album întreg până se vindecă buboiu 😀
De ce-ai patruns in talpa mea?
Tu nu stii oare,
Ca eu sunt mica si ma doare?
…..
As fi zis ca te compatimesc, dar nu cred ca ai nevoie de asa ceva.
As zice sa te incurajez, amintindu-ti ca un asemea ,,buboi”, nu te-a impiedicat sa urci ,,pe locul II”.
Pana la urma, iti zic asa: ,,La cat mai multe bubite, bube, buboaie, aducatoare de premii, satisfactii, bucurii.”
@Claudiu: asa cum mi-am incheiat si jurnalul maratonului, greul trece, zambetul ramane. Nu zic ca nu mi-e greu si ca nu doare ca… doooare nemilos mai ales din pricina pozitiei…
@Laura: cred ca uit si de suflet cand pasesc pe ea 🙂
imi place finalul
Uooff, inseamna ca sunt abonata de prea putina vreme daca nu le stiu pe restul! E un buboi adevarat? Si eu care cautam intelsurile ascune, durerea din ”talpa” ca una sufleteasca… ma duc sa citesc tot! E faina oricum! Felicitari! :*
Se pare totusi ca mai zilele trecute la maraton, nu l-ai prea bagat in seama pe domnul buboi!
Felicitari pentru poezie!
De la primele cuvinte, inainte sa-ti citesc P.S.-ul, mi-am dat seama despre ce vorbesti. :))))
Auzi, sa-i faci o poezie buboiului!!!:))))
O sa devina un buboi rasfatat si nu o sa mai plece.:)))
@Mircea: mai bine un final echilibrat decat unul fericit… doar pentru una din parti
@Nea Costache: l-am ignorat total, iar acum ma ignora el pe mine 😀
@Shaman: pai la ce senzatii neplacute imi da, normal ca m-a lovit inspiratia. De plecat insa, va pleca, deja incepe sa se inchida. Poezia va ramane ca si lectia sper eu… invatata 😀
Pana si rana te inspira? 😀 pupici
@Nico: Daa! O caruta de inspiratie! Mai mult horror. Sa-ti dau cateva exemple de injuraturi sau ce alte chestii mi-au scapat printre dinti:
– sa ma scarpin cu cutitul!
– sa dau cu piciorul de pereti
– sa-mi dau talpa pe razatoare