când toate macaralele împart acelaşi unghi cu cerul
nu mă mai întreb ce caut aici.
când dintr-un pumn de pământ îmi trag bucuria
nu îl mai întreb dacă-i roditor.
când ştiu că vei fi pe-acel peron
nu mă mai grăbesc –
n-ai venit doar ca să m-aştepţi.
când petalele s-au oprit din zbor
ştiu că e timpul braţelor
să se arcuiască a ploaie
şi din întuneric să-mi şopteşti
dormi!