Decorul e gol,
frigul miroase-a bujor.
Din negrul hârtiei sticloase
se nasc două cozi creponate.
Îmi ceri între ore răbdare,
îmi legi cozile cu o singură floare.
Clipesc.
Des.
Tac.
Rabd.
Cu mii de ace în tălpile goale,
amorțeala are mii de pumnale.
M-ar putea evada
când inspir
mâna păturii căzând
din mohair.
Acuarela mă ninge discret,
zorii prind chip de portret.
Vazut,
placut.
Astept tacut, sub asternut,
sa vad la tine,
ce-a mai aparut… 😉
Dar portretul este trist…
Vai, ce spaima am tras…
Acum m-am trezit din vis! 🙂
Mi-a placut atat de mult: https://arascabenii.wordpress.com/2011/05/07/claudiei/ (ție)
@Claudiu: sper ca nu esti bolnav ci doar matinal – stiu ca am publicat dis-de-dimineata 🙂
@Cristi: nu e trist si nici din vis
e doar un stil de-a picta fantezist!
@Alina: m-ai impresionat de-a dreptul! E superb desenul :”>
Multumesc frumos!
Mi-a placut.
Intrebare: cunosti o anumita monalisapalais?