meet the sun
Uneori simt atât de mult încât cuvintele îmi sunt versuri. Uneori le și scriu.
Hei tu! voi striga…
Te vei intoarce sau nu din ultimul drum?
Sub un ceas ireal
Printre oameni ireali
Va mai bate oare
Cea din urma secunda?
Intr-un asfintit rece
Pe strazi nestiute
Va mai exista oare
Zidul din vis?
Hei tu! voi striga…
Si doar glasul meu te va insoti
pe ultimul drum.
Sunt firav
Caci m-a nascut Soarele
intr-o toamna.
Nu stiu cine sunt
Pentru ca nu m-au botezat
Oamenii.
Nu cred in nimic
pentru ca sunt Orb
si nu cunosc
decat Cerul.
Sunt pustiu
caci sangele meu
nu are Culoare.
Ma plang de prea multa tacere
Cand vantul ma invata
Cuvintele.
In fiecare clipa
mor cate putin
insa umbra mi-e…
Eternitate.
12 decembrie 1999 – Poet abstract, poem nebun
Pentru zilele care-au fost si pentru cele care nu vor mai fi. Ca de Mos Nicolae.
A filthy mirror twists my lies …
I’m a butterfly now, without thoughts, with new eyes.
I’m sinking in a certain sadness
and I forget to fly
Din volumul Culesul roadelor – Tagore:
Noaptea e intunecoasa si somnul tau e adanc in linistea fiintei mele.
Desteapta-te, durere a iubirii, caci nu stiu sa deschid usa si sa stau afara.
Clipele stau pe loc, stelele vegheaza, vantul e linistit, tacerea e grea in inima mea.
Desteapta-te, iubire, desteapta-te! Umple-mi cupa desarta si cu o adiere de cantec infioara noaptea.
Aahh ahhh, the sun is blinding
Aahh ahhh I stayed up again
Oohh ooh, I am finding
That’s not the way I want my story to end