meet the sun
Uneori simt atât de mult încât cuvintele îmi sunt versuri. Când nu le uit, le și scriu.
Cea mai frumoasă culoare din lume
e poate cea a aerului vuind dimprejur
când aripile lui s-au deschis
şi gândul tău s-a-nnaripat
fără să ştii
prinzând contur.
Cea mai frumoasă culoare din lume
e un aer… vibrând??!
Te întrebi
prin ecouri prelungi
ninse blând peste vârfuri
din înalturi deschise
şi tot mai adanci.
Te-ai intrebat vreodata,
in-afara zilelor cand esti doar trecator,
de ce Marul si-ar pastra pe ramuri
nu o frunza, ci un ultim Mar?
Apus de soare
în mare
de munţi şi de nori;
şi norii
în valuri
se rostogolesc,
coboară din munţi
în alte mări
dincolo de creste,
prin abrupturi şi văi.
unui inger numit Nichita
Am stiut mereu
ca visele mele sunt colorate
ca alb-negru sunt numai filele
cartii lui ce o deschid
doar unde vrea sa se deschida.
Si daca azi adorm
un singur vis mai vreau sa am
sa ma ninga cu file si versuri
si sa m-acopar doar cu alb.
In sant
doua crizanteme
mari, galbene
aruncate.
Una opusa celeilalte.
Florarul rasucea tigara
intre degete
si numara mai departe.
Astfel am vazut
cum toamna mea creste,
cum zilele se oxideaza
si devin scrum
pe rafturi
de pivnita rece.
Apoi vant
scuturand ploaia padurii
asupra mea,
lipind frunze
de-astfalt,
dezmembrandu-le umbra,
jilav.
De sub zidul meu
ramas fara fereastra,
si fara inalt,
lumina se strecoara
scartaita
afara.
Din atingerea
in viteza
a padurii de mesteceni
cum nu mai stiusem vedea
torturata de clipa
ce ma-ndeparta
simultan
cu lipirea fruntii
de geam.
Din ecouri prelungi
ale oaselor ce striga
Repaos!
Ale gandurilor ce urla
Mergi!
Al neputintei ce imi rade
Natz!
Atatea roluri care asteapta,
dar azi il voi imbraca
socotit
doar pe-al meu.
Onorata instanta,
scaun urat si gol,
aprinde-ti neon
palpait,
ascunde-ti
paianjeni-n colturi,
fa liniste
si fa ecou,
dintre noi doi
doar,
One man show!