Monolog de interior

Nu ma inchide in turnuri in care nu mai poti urca si din care eu refuz zborul.

Nu ma mai atinge inutil cu-o petala de floare cand parfumul ei m-a atins inaintea ta.

Nu ma rasfata facandu-ma sa surad… sub fiecare zambet ascund usi grele de metal ce ma inchid si mai mult sub greutatea lor.

Priveste-ma in ochi si daca nu sunt raspunsul tau, nu ma rosti!

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *