celor care Timpul le rezervă… o cameră, dar nu sunt ajung niciodată la timp să-şi primească cheia
Mâna ta ivită-n zare
mă aruncă-n prima mare,
braţul tău ca de cocor
mă ridică fără zbor.
– Mâna mea e doar un far,
doar cu nopţi în calendar,
m-a zidit anost, generic
teama ta de întuneric.