Stanca are intotdeauna doua fete
una inspre tine
una inspre ea
sub talpa ta
orizontala.
De vrei sa urci
lipeste-ti fata ta
de granita
ce va separa.
drag de munte, flori de câmp, jurnal pentru mai târziu
Stanca are intotdeauna doua fete
una inspre tine
una inspre ea
sub talpa ta
orizontala.
De vrei sa urci
lipeste-ti fata ta
de granita
ce va separa.
Dar dacă stînca este, în realitate, eul tău? Atunci nu există nicio graniţă… De fapt, nu există graniţe între nimic. Totul se întrepătrunde, ca într-o matrice multidimensională…
Aberez, cred.
Numai bine.
Nu stanca sperie
ci inutilitatea mainii
cand te desprinzi de ea.
🙂 Mîna este utilă, totuşi… pentru a te prinde de altă stîncă.
O zi frumoasă.
atata stanca
vreau sa simta
mana mea
cat sa-mi ramana
imprimat
mirosu-n ea!