La fântână

la fântână’n deal m-aș duce
să văd apa cum mai curge
s-aud îngânări de cuc
să miros muguri de nuc

să-mi spăl mâinile și chipul
să le răcorească vântul
să mă odihnesc cu tihnă
în a jgheabului oglindă

și-apoi tot în deal m-aș duce
pe sub nuci, pe sub salcâmi
unde crește tămâiorul
murii înfloresc ciorchini…

Mulțumiri Andra pentru darul tău fotografic.
La fântâna din deal, la fântâna de sub nuci, s-au întâlnit două gorjence, virtual ce-i drept și iată cum lucrurile frumoase se întâmplă pe neimaginate punți sufletești de dragul acelorași dragi cărări pământești.

p.s. scurt dicționar tehomirean:
în deal ~ spre nord
la deal ~ spre vest
în vale ~ spre sud
la vale ~ spre est
Uneori aceste sintagme coincid și cu sensurile strict proprii gen: în deal ~ pe deal, din deal. Asta ca să nu mai pomesc de, și totuși o fac:

deal, față ~ dealul din spatele casei, înspre nord (față pentru că e expus soarelui în cea mai mare parte a zilei)
dos ~ dealul din fața casei, înspre sud (dos pentru că e de fapt versantul nordic al dealului din fața casei)

Între ele nu-i valea, cum vă gândiți poate, ci lunca. Rezultă așadar:
în vale pe luncă (în dreptul casei), la vale pe luncă (în est), pe dos la vale (sud plus est), pe dos la deal (sud în dreptul casei), în deal la vale, odaia din deal (camera dinspre nord/deal), odaia din vale (camera dinspre sud/stradă) și tot așa. Asta dacă vi s-a părut vreodată greu să învățați punctele cardinale la geografie 🙂