Aş sta pe un mal de apă
cu picioarele atârnând pe deasupra sloiurilor reci
şi-aş aştepta acolo până ai veni.
N-ai fi deloc mirată de ce
în plină iarnă
şi într-un asemenea loc,
mai sunt şi eu.
Prin viaţă, mi-aş spune,
treci mai mult de unul singur,
oamenii
sunt făcuţi să curgă ca apele
de la sus la jos,
de la vâltoarea din munţi la adâncul din mări
de la secătuirile de sub soare
la freamătul strunit de sub sloiuri.
Oamenii? Nu,
mi-aş spune,
oamenii sunt făcuţi pentru
poveşti în doi între două maluri,
între eu şi un tu,
între eu şi sine.
Şi-aş pleca zâmbind bătrâna mea parte
de nevindecabila-ţi jumătate.
p.s. Tocmai de aceea îţi scriu de pe maluri calde
cu picioarele atârnând jucăuş pe deasupra unor sloiuri reci.
_________________________
Frumoasa poezie…la mai multe!
Esti intr-o admirabila armonie a ta cu tine si cu tot ce te leaga de ce ti-i drag… Asa se vede de aici, din loja privilegiatilor ce te citesc.
Delicat mai stii sa iti inmoi penita in rauri de cuvinte alinatoare…
Apa este fluidul care poarta informatia, energia. Cand scrii si uneori poate nici nu ti amintesti ce ai scris, se numeste terapie(prin arta)- ceea ce sufletul spune..asa cum stie el mai bine, artistic.
Pentru pesti, cel putin pt mine..ei nu pre pot gandii la sine, la ei cu sinele lor..le este greu si chiar daca pot trai singuri, nu se despart niciodata de nimeni. Pt ca nu pot, sufleteste. Pe ei ii leaga de oameni ceva…ceea ce ne leaga pe toti,defapt. Unii sufera, altii iarta..legati suntem si vom fi…si pesti stiu asta.
Legarea noastra de sufletul nostru, in lumea de azi, fara mentori sau guru(accesibili facil) e greu, insa e primordial pentru a putea sa te legi de altcineva sau a supravietui, mai ales cand ai sufletul prea frumos sa l lasi sa se murdareasca vreodata.
E foarte greu acest balans intre izolare-neizolare, iubire-iertare-viata in comun…etc..fff greu, dar mereu perfectibil si mereu la indemana, sufletul nostru e disponibil oricand si ne poate spune fff multe povesti despre noi si despre oamenii din viata noastra, uneori simtim instictiv asta..numai ca nu stim de ce. Calatorie frumoasa tuturor, pasiunea pt arta, natura..etc e mai mult decat un semn divin(sa l numim asa) este recunoasterea nivelelor energetice(plantele pot vindeca..orice, desi medicina nu recunoaste, acum tarziu…se mai popularizeaza terapie florala)- dar ele pot pe vibratiile noastre, individual, a nu ne face rau si a ne vindeca. Totul e un semn intepretabil ce defineste frumusetea sufletului si poate batranetea lui…in sens bun.