Cand exista, sopteste fara a se risipi
din verbul transformat in simt
si vibrat imprudent
sus pe cupola unei papadii.
Cand exista, iti daruieste culori
rupandu-ti ferestre din soare
cand tu inca orb te amesteci
in joaca mainilor printre nori.
Intamplarea ei de a fi
Ti se da intr-o singura dimineata
Dupa-aceea repeti trezirea din somn
de-atatea ori pana nu mai adormi.
Intamplarea ei de-a nu mai fi
Te face insomniac in propria-ti viata.
Altfel, e mai simplu sa nu existe
sa fii doar un om ca toti ceilalti,
cu statii de coborare pentru vise.
Happy for you! 🙂
Fericirea e… ce spuneai tu odata ca e 😀
„un pitic care danseaza” ? 🙂 asha e! pup