Pe jumătatea de fereastră,
îmi strecor aripile afară
şi jumătăţile de copaci se regăsesc
deodată
deasupra jumătăţii mele de cărare.
Pe malul unei jumătăţi de mare
pasii se tot schimbă-n nisip
sub valuri de apă sărată.
Iau cerul şi m-arunc
când
o jumătate de cantec
mă trage afară.
Soarele pe zâmbet îmi urcă.
Furnica pe degete îmi urcă
sprijinind jumătatea de piatră.
Iar jumătatea rafalei de vânt
doar
o furnică prăbuşeşte în iarbă.
Mă miră sau mă mângâie mirarea,
această altfel de lumină.
O văd
şi mă întoarce din apus
ca treptele spre casă,
când
jumătatea ta de umbră
e-n jumătatea de fereastră.
Drăguţ, poate uşor melancolic, dar foarte drăguţ.
Numai bine.
„A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.”
(Nichita Stanescu).