Ingerului

Ceahlau. Fereastra

Pe jumătatea de fereastră,
îmi strecor aripile afară
şi jumătăţile de copaci se regăsesc
deodată
deasupra jumătăţii mele de cărare.

Pe malul unei jumătăţi de mare
pasii se tot schimbă-n nisip
sub valuri de apă sărată.

Iau cerul şi m-arunc
când
o jumătate de cantec
mă trage afară.

Soarele pe zâmbet îmi urcă.

Furnica pe degete îmi urcă
sprijinind jumătatea de piatră.

Iar jumătatea rafalei de vânt
doar
o furnică prăbuşeşte în iarbă.

Mă miră sau mă mângâie mirarea,
această altfel de lumină.

O văd
şi mă întoarce din apus
ca treptele spre casă,
când
jumătatea ta de umbră
e-n jumătatea de fereastră.

2 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *