Dacă te-ntrebi ce-s lacrimile acestea
îţi pot spune că-s doar urme de melc
ce-a învăţat să zboare
imitând un fluture.
S-a întâmplat însă
să i se facă dor de casă
şi s-a întors la ea, pe pământ –
aşa cum se întorc toţi melcii.
(Doar fluturii se transformă,
doar fluturii nu au o casă anume
înafara propriului trup.)
Dacă te-ntrebi ce-s versurile acestea
îţi pot spune că-s doar taine proscrise
despre oamenii melci
şi uneori, femeile fluture.
Despre oamenii melci pe obrajii femeilor-fluture.
//Superb! N-am cuvinte sa exprim senzatia pe care mi-a trezit-o lectura versurilor tale.
@Alina: imi pare asa bine sa te revad, scot toti melcii la plimbare si toti fluturii la zburat daca trebuie!
Si mie imi pare bine sa revin si sa te revad! Stii doar ca asa sunt eu: intermitenta! N-am ce-i face. Dar de plecat nu plec!
Mi-a placut. Si tu stii asta, foarte bine. Nici nu cred ca trebuia sa-ti mai spun.
Dar totusi, stau sa ma-ntreb :
Din ce-a putut melcul sa FLUTURE, atunci cand s-a gandit sa imite acel FLUTURE?
😉
superb ca intotdeauna
@Claudiu: nebanuite sunt aripile iubirii :”>
@Mircea: multumesc
Cateodata ne mai transformam si noi, nu doar fluturii.
P.S. Am scris un articol despre dofollow si nofollow ca urmare a intrebarii tale. 🙂
@Multam Shaman, am citit, mai recitesc, ma bcuur ca ti-am dat o ideee de articol 😀
Sunt sigura ca si altii au aceeasi intrebare ca si mine caci am mai cautat si eu articole, dar n-am inteles mare lucru – tratau subiectul de parca se stie deja si doar il reaminteau…