Ma strecor
incet afara
din gandurile mele
neadormite
si
primesc marea in mine.
Sunt digul ei,
adancul ei,
lacrimile ei!
Inchid in pumn
farama de nisip,
imi las inima in zid,
puterea in dig,
ma strecor incet,
inapoi
in gandurile mele
si adorm.
drag de munte, flori de câmp, jurnal pentru mai târziu
🙂 Frumoasa poezie, iar melodia o completeaza !