***
sub paşi pământul umed îmi refuză urma
şi nu mai calc să nu-l revolt, dar nici nu zbor
în locul unde m-am oprit e primăvară
pentru statuile ce poartă-n suflet dor.
***
pe băncile grupate
două câte două
pluteşte atâta gol
că numai ploaia plouă