dincoace de Infinit

***

sub paşi pământul umed îmi refuză urma
şi nu mai calc să nu-l revolt, dar nici nu zbor
în locul unde m-am oprit e primăvară
pentru statuile ce poartă-n suflet dor.

Tg-Jiu. Coloana Infinitului. Asteptare

***

pe băncile grupate
două câte două
pluteşte atâta gol
că numai ploaia plouă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *