soare cu un singur chip
fără de amurg şi zori
lasă-mă să te cuprind
să-ţi pun peste buze flori
peste pleoape câte-un ban
peste noapte câte-un an
peste inim-o câmpie
peste linişte mânie
să-ţi leg mâinile la spate
să-ţi sorb din ureche şoapte
cu un munte să te-ncalţ
muntele să-l prind în laţ
pân’ ce lumii i-ai lipsi
de vraja ţi-o risipi
Ar merge o melodie pe care sa pui versurile acestea… a la Phoenix! 😀
@Gabi: buna ideea, nu m-am gandit la ea 🙂
Merge si un refren la ea. 🙂
Oricum, fascinante versuri. Ai o uriasa si zgomotoasa manifestare prin aplauze din partea mea. S-or auzi din Titan pana la tine?
🙂
@Claudiu: deci tu erai! 🙂
Imi era dor de versurile tale si am gasit !
Iti multumesc, imbratisez
M-ai făcut să recitesc și îți mulțumesc la rândul meu!
Cand e primavara, ma gandesc la tine.. mergeam pe drum si m-am trezit ca spun in minte cuvintele descantecului tau, ce sentiment de liniste si libertate !
Sa ai VIATA in toate primaverile, draga mea
Primăvara mea e acum mai frumoasă! Să avem!
Întâmplarea a facut să citesc versurile tale și mi-au adus multă Bucurie în inima mea! Mulțumesc și succes! 🌞 ❤