Azi-noapte cantai la chitara.
Nu stiu daca mie sau tie
sau corzile te chemasera pentru ele.
Imi fusese somn si mi-a disparut somnul.
Mana o aveam sub cap, imi amortea incet,
dar nu m-au miscat decat sunetele.
Pe peretele alb
conturul chipului tau capata lumina.
Buzele ti se miscau incet,
versurile razbateau surdina spre mine.
Cand degetele-ti greseau,
inima ii spunea mintii
ca nimic n-a fost strivit din corola de minuni a lumii…
Cand te opreai,
prelungeam cantecul
cu vibratia nemaiauzita a corzii eliberate…
Cand te intorceai spre mine…
lumea intreaga se intorcea la mine.
Pentru o clipa sau doua
am stiut ca n-ai mai existat decat TU.
Timpul atarna de-o cheita
Visele – corzi trecand puntea.
@Alex: E timpul sa stergi praful de pe ea c-un cantec nou 🙂
de ani de zile nu am mai cantat la chitara…