aș îmbrățișa un copac
din coaja lui aș mușca
în coaja lui aș țipa
cercul frânt
al gurii mele tăcând.
am atâta nevoie,
atâta nevoie am,
să pun la loc ce încă n-am mușcat.
p.s. când am scris-o la una mă gândeam, între timp s-a mai adunat una și s-au făcut de una și mai mare căci așa se adună în viață: tragi linie sub multe și-ți tot dă unu…
Dinnou versuri pline de sensibilitate. Promit sa fiu printre primii care vor cumpara un volum de poezii semnat Claudia Gican.
Păi deja le citești, aici pe blog e „volumul” meu 🙂
OK. Dar farmecul unui volum pe hartie cu un autograf pe prima pagina, cui il lasi ? 🙂
Pui intrebari grele Marcel, dar poate intr-o zi strang vreo 10-20 de postari de pe aici, platesc la o tiparitura sa-mi scoata 100 de bucati si le daruiesc cu autograf. Ei, cum ar fi? 😉
Ar fi un inceput bun, nu-i asa? Din cele 20 te ajut eu sa imparti vreo 2-3 daca nu reusesti sa o faci singura.
Glumesc. Chiar imi plac versurile tale si te indemn – in felul meu – sa faci mai multe pentru a le difuza. Pentru ca au fost scrise si pentru a fi citite, cred… Si chiar merita sa fie cititte.