Doar un oraş. Nu va fi niciodată mai mult.
Nu caut în el cărări nebănuite.
Şi nici vise ce cresc din tarabele florarilor.
Nu are pietre de care să mă leg.
Şi nici rădăcini pe care să le transform în trepte.
Nu e tăcut nici când frigul îi îngheaţă apa.
Şi nu e prietenul piciorului ostenit.
Eşti doar un oraş.
Nu te amăgi când din noroi
Îţi culeg frumuseţea ploilor.
Când din oglinzi îţi redau chipul meu.
Eşti preţuit pentru că fugind de la tine
Şi întorcându-mă în tine
Ţin pentru mine fiecare secundă pe munte.