Fereastra plange in locul meu sub ploaie.
Pe chipul ei picaturile
se impletesc,
se unesc,
aluneca impreuna.
Apoi devine cea mai frumoasa
intre ochii mei si luminile artificiale
ale noptii.
Cu palmele intinse
incerc sa-i trimit jertfa
sufletul meu uscat si cald
de dincoace.
Nu primesc in schimb decat o clipa rece,
un nor firav de abur ce se-ntinde
si-o granita de netrecut
dincolo.
Din degetele mele
plansul nu inceteaza niciodata,
iar lacrimile curg mereu in sus
spre inima.