meet the sun
Denumit Castelul Hunedoarei sau al Huniazilor sau oficial Castelul Corvinilor (Corvineştilor) este de departe mult mai frumos decât mi-l imaginasem din fotografiile altora. De fapt, nu frumos, cât interesant, autentic, cu iz de poveste, de film medieval (impresii subiective poate şi pentru că n-am văzut prea multe castele până acum).
Nu există o Ana pe care să o zidesc în mine şi din care să mă ridic falnică chiar mâine! Nu există o legendă, un leac, o scăpare. Nici măcar nu există un sacrificiu. E doar o formă palpabilă de incontrolabil pe care o voi stăpâni abia când voi renunţa total la ambiţia de a deţine cu orice preţ, controlul.
Ochii mei se impart intre doar doua ceruri ca impartasesc aceeasi nori, unul in plina zi, altul la apus. Rasaritul parca n-a existat. Azi si maine le traiesc deopotriva, maine e deja trait fara mine, azi e inevitabil de schimbat. Amaraciunea provine din lipsa sentimentului nasterii, originii, al locului regasit si recunoscut, dar nesincronizat.Cum sa-mi fiu propriul diametru? Cum sa-mi fiu eu insumi Fereastra?
In sala e cald, oamenii se scurg usor afara, ramai doar tu si ecranul alb candva mangaiat de imagini colorate, dar acum e doar alb si gol si intins intre cele patru colturi – exact ca si tine. Privesti catre locul vorbitorului, te fascineaza scaunul ramas gol, dar nu-l fotografiezi pentru ca niciun aparat n-o sa-ti redea conturul acela de vid care sade acolo si-ti spune: ai ratat toate cuvintele mele, toate cele pe care nu le stii si pentru care te vei rascoli cautandu-le!