Între avioane și zâmbete

Miercuri noaptea, în timp ce așteptam ca porțile de îmbarcare în avion să se deschidă, priveam cu ochii incredibil de obosiți, lumea din jurul meu. N-am reușit să descopăr decât alte oboseli, plictiseli, povești ermetice, zâmbete de conveniență. Mi-am amintit primul meu zbor cu avionul – un cocktail de entuziam și teamă – care s-a transformat într-o experiență magică. Acum, trebuie să fac calcule să văd a câta oară zbor cu avionul, dar nu le fac, ci doar mă întreb unde e entuziasmul. Și nu doar al meu lipsește, ci al tuturora. O fi faptul că la ora târzie oamenii mari se întorc acasă după o zi (/lună) de muncă??!

...citește mai departe ↑

Strategia

În aproape fiecare dimineaţă, covrig. Dacă e covrig, e o tanti care mi-l seveşte. Aceeaşi tanti. Spun Bună dimineaţa!, zâmbesc, apoi Mulţumesc! odată cu restul şi covrigul (sau covrigii, câteodată păcătuiesc desigur) şi mă car. Spre muncă.

...citește mai departe ↑

Zambete pe gheata

una dintre melodiile pe care am visat cu ochii deschisi… (si cu picioarele-ncordate 😉  ) N-am imbatranit destul cat sa nu-mi pun patinele in picioare si sa incerc sa patinez pentru prima oara. Evident s-a lasat cu febra musculara, cu o vanataie zdravana din lupta cu mantinela si cu promisiunea de a continua. Ce mi-a

...citește mai departe ↑

Pagina 12