Pe înălțimile bucuriei – Vânătoarea lui Buteanu
Dacă lumea titlurilor n-ar fi invadată de voite induceri în eroare, aș fi titrat un „Lacrimi pe Vânătoarea lui Buteanu”, iar multora dintre voi v-aș fi trimis gândul la cine știe ce întâmplare sumbră. Cum nu m-am pierdut cu firea, rămân la Înălțimile bucuriei și la ochii umeziți emoționați căci iată-mă – nesperată clipă! – în fața pietrei inscripționate, ridicând încă un metru deasupra celor 2507 ai vârfului, privind o mare de creste și de cețuri făgărășene cu o poftă de femeie însărcinată ce n-a prea cunoscut… poftele.