AMR 20. Ca leii
Azi e o zi mare pentru prietenii mei dragi. Mă bucur pentru ei și chiar dacă nu le sunt alături fizic, voi avea grijă să-i pomenesc zilnic și să le urmaresc cu interes “scaparile” pe facebook sau stiu eu unde 😀
Azi e o zi mare pentru prietenii mei dragi. Mă bucur pentru ei și chiar dacă nu le sunt alături fizic, voi avea grijă să-i pomenesc zilnic și să le urmaresc cu interes “scaparile” pe facebook sau stiu eu unde 😀
E vineri aproape seară. Pentru unii week-end-ul a început deja, pentru alţii la orizont sunt planuri fără contur. Încă la muncă. Soarele intră pe geam, lumea trage jaluzelele în calea lui, eu îl vreau! Niciodată nu e destul soare…
La muntee… plouă. Scenariul e acelaşi de vreo 2-3 săptămâni încoace. Şi dacă vrei să faci o anumită tură, te încurcă evident. Poate doar “voia întâmplării” să aibă efect, dar nu poţi face asta cu bună ştiinţă. Nu că aş fugi de o ploaie două în rafale sau de o furtună cu spume sau de un spectacol de lumini cu fulgere şi tunete că dacă te nimeresc pe traseu e ok, dar dacă te-ai dus cu bună ştiinţă în mijlocul lor, nu mai e.
Se dă cu aspiratorul în firmă, ferestrele sunt larg deschise. Mă apuc de treabă. Mi-e dor de munte. Mă gândeam azi în metrou, pe când abia respiram în mijlocul puhoiului, că între doi munţi nu mai e timp să iubeşti…
Nu știu cum am reușit azi să mă trezesc și să merg, după o amânare de două săptămâni, la doctor. Proastă inspirație! Aleg Spitalul Universitar, mă prezint la ambulatoriu, am trimitere, am analizele gata, recepționera e drăguță, iar “înainte pe hol și la dreapta” e destul de simplu de îndeplinit. Doctorul mă poate primi după …
soarele-apune şi încă nu e mâine răsfoiesc amintiri dragi cât încă e azi sunt aici şi totuşi cu tine visele-mi urcă spre creste senine p.s. pentru unii dintre noi săptămâna de-abia acum începe. tură frumoasă, se-anunţă vreme bună 😉