Spaţii goale… când la munte plouă

E vineri aproape seară. Pentru unii week-end-ul a început deja, pentru alţii la orizont sunt planuri fără contur. Încă la muncă. Soarele intră pe geam, lumea trage jaluzelele în calea lui, eu îl vreau! Niciodată nu e destul soare…
La muntee… plouă. Scenariul e acelaşi de vreo 2-3 săptămâni încoace. Şi dacă vrei să faci o anumită tură, te încurcă evident. Poate doar “voia întâmplării” să aibă efect, dar nu poţi face asta cu bună ştiinţă. Nu că aş fugi de o ploaie două în rafale sau de o furtună cu spume sau de un spectacol de lumini cu fulgere şi tunete că dacă te nimeresc pe traseu e ok, dar dacă te-ai dus cu bună ştiinţă în mijlocul lor, nu mai e.

...citește mai departe ↑

Vineri, 3

Nu știu cum am reușit azi să mă trezesc și să merg, după o amânare de două săptămâni, la doctor. Proastă inspirație! Aleg Spitalul Universitar, mă prezint la ambulatoriu, am trimitere, am analizele gata, recepționera e drăguță, iar “înainte pe hol și la dreapta” e destul de simplu de îndeplinit. Doctorul mă poate primi după

...citește mai departe ↑

Vinerea

soarele-apune şi încă nu e mâine răsfoiesc amintiri dragi cât încă e azi sunt aici şi totuşi cu tine visele-mi urcă spre creste senine p.s. pentru unii dintre noi săptămâna de-abia acum începe. tură frumoasă, se-anunţă vreme bună 😉

...citește mai departe ↑

Nămolul de vineri

Îmi place când, din întâmplare, ochii îmi pică pe-o imagine veche şi ea îmi pare incredibil de nouă, ca şi cum abia acum aş developa… Trebuie să recunoaşteţi că uneori noroiul poate fi perceput ca infinit mai mare decât oamenii cu toate că oamenii abia se murdăresc… Alteori însă oamenii să bălăcesc în el, iar

...citește mai departe ↑

Pagina 12