Studiu de caz: alergarea serviciu – casă

alergare-serviciu-casa

Într-un top al ideilor bune pe 2015 și-ar găsi cu siguranță loc și alergarea de la serviciu acasă. E o idee care a evoluat de la alergarea cu prietenii după serviciu, dar înainte de bere 🙂 și care a apărut din necesitatea de a împăca lipsa timpului și distanța urbană cu dorința de a alerga măcar o dată în cele cinci zile lucrătoare ale săptămânii. Nu-mi asum brevetul ideii, dar țin să o propag mai departe pentru a vă încuraja să faceți mișcare.

...citește mai departe ↑

De pe facebook adunate și-napoi la lume date

munte la apus

Din comoditate am scris în ultimele luni mai mult pe pagina de facebook decât aici pe blog (mai puțin jurnalele de munte, ele-s sfinte). În drum spre și de la serviciu „butonez” – cele trei mijloace de transport și/sau oboseala (și/sau îmbulzeala) nu-mi permit ocupații legate, consistente precum cititul. Apreciez facebook-ul pentru ceea ce este, un mod de relaxare, un mod de informare, un mod de comunicare, dar am hotărât să-mi aduc cuvintele acasă. Voi continua să fac cum îmi e mai comod, ca mai apoi să arhivez aici.

Pentru unii dintre voi aceste rânduri sunt cunoscute, iar pentru cei care n-au facebook vor fi ca o avalanșă de stări și momente.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 16. În Montreal mișcarea-i verde

După o săptămână fără mișcare, iar am pus de-o alergare și-un biciclit în aceeași zi. Așa e când lipsește planificarea, ideal ar fi să le alternez, dar nu pot spune nu când pune umărul și contextul verde din jur. Totul e să fie vreme bună, altfel nu contează că e luni, că e dimineață sau seară, că te afli într-un oraș…

Montreal in luna mai. Alergare si bicicleta.

Deși îmi place mișcarea sunt și o mare leneșă sau mai bine zis o expertă în amânări: nu alerg acum, mai bine pe seară și seara se face mâine dimineață și tot așa. Am încercat să mă țin de ieșit la alergat o dată pe săptămână și am reușit să ies o dată la două săptămâni. Pentru cei care mă știu alergând pe la maratoanele montane, ei bine totul se termină când vine vorba de plat unde sunt un alergător slab și plictisit: mie-mi trebuie peisaj! Cea mai lungă alergare a mea pe plat are puțin peste 6km în condițiile în care la munte, unde oscilez mersul cu alergarea, pot duce niște zeci de kilometri.

...citește mai departe ↑

De ce unele zile sunt frumoase

Uneori avem nevoie de plimbări sub soare mai mult decât de o adresă și un număr, de o informație prețioasă, de un răspuns precis de da sau nu.
Uneori avem nevoie de zile ale noastre, de pași hoinari, de gânduri împăcate, de zbuciumuri adormite.

Ninsoare in Montreal

N-o să vă dau o rețetă în zece pași sau o listă de argumente. O listă de stări poate. Și atunci ce rost ar mai avea un articol de genul ăsta?
Pentru că eu cred cu tărie că trebuie menținut un echilibru între părțile bune și rele și că de cele mai multe ori cantitatea de atenție acordată momentelor neplăcute o depășește cu mult pe cea acordată momentelor plăcute, iar o zi senină este banală pe când una mohorâtă nu; dacă se succed e și mai grav, cele bune devin de neobservat, monotone chiar, iar în cazul celor rele se dezvoltă o adevărată cădere în depresie, apatie, letargie (după caz).

...citește mai departe ↑

Pagina 12