[Jurnal în mișcare 06’23] Luna parfumată

flori de tei trandafiri

Iunie a fost luna teilor și-a trandafirilor. Tot orașul a mirosit a ceainărie sau a parfumerie, depinde pe lângă ce-am trecut, uneori ambele concomitent. Iunie a fost luna fără ploi, cele câteva mici excepții pot fi omise, iar mini seceta se vede în culoarea gălbuie a câmpurilor și în pâraiele și canalele aproape secate.

Eu mi-am continuat alergările, am gătat planul de antrenament de care tot scriu din februarie încoace și am trecut linia de finiș în top zece la cele două concursuri mult așteptate. Simt că s-a încheiat o etapă și că trebuie să mă pregătesc pentru următoarea. Vacanța va fi numai bună pentru căutat idei.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 03’23] Tot pe fugă

Hoher Kasten martie zapada alergare5

În luna în care de obicei îmbătrânesc, am alergat mai mult ca niciodată. Și n-aș vrea să transform acest blog într-unul exclusiv sportiv, dar e cam tot ce mi se întâmplă în această perioadă. Probabil m-am păstrat pentru aprilie care va însemna prieteni, socializare, revenire acasă, revedere cu toată lumea cât cuprinde și, desigur, alergare.

Ce mă mai aduce în ochii voștri sunt pozele, astfel că impresiile foto din Elveția continuă să apară în versiunea orășelului de provincie unde e deja primăvară, mai puțin în diminețile când ninge peste noapte. Și se întâmplă des.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 02’23] Chiar și când alergi mereu, există noi începuturi

Altstaetten februar 2023 11

O avea februarie zile puține, dar dacă te-apuci de alergat după un plan și nu după chef, se înmulțesc. Fug de când mă știu, pe la 33 am început să și alerg, dar ca să mă încumet la un program serios mi-au mai trebuit încă zece ani și o conjunctură la care au contribuit timpul mult și motivația puțină. Despre cum am ajuns să alerg mai mult ca niciodată și cui datorez schimbarea, detaliez în jurnal.

Februarie a fost și luna în care, în lipsa gerurilor, pe Valea Rinului ghioceii au împânzit grădinile, fulguiți timid doar de câteva ori. Și chiar dacă n-a fost o iarnă geroasă, asta nu înseamnă că nu am dârdâit puțin la parada de Fasnacht de pe urma căreia am făcut și pentru voi un colaj video. De-altfel, am pregătit și o generoasă secțiune de povești foto cu ce se mai vede prin Altstätten.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 01’23] Normalitatea e fără câini liberi pe câmp

Altstatten running ianuarie 2

Nu mi s-au întâmplat prea multe în prima lună a lui 2023, dar moartea Anei m-a șocat și, după atâtea zile, încă sunt afectată. Indiferent de taberele care s-au format, pe mine mă dezamăgește profund lipsa de reacție a celor care merg pe munte și a celor care aleargă. Ei știu prea bine situația, că sunt câini absolut peste tot, haite adesea, că nu e sigur să mergi singur mai pe nicăieri. Pentru că sunt câțiva „viteji” care imediat sar să te facă cu ou și cu oțet dacă-ți recunoști teama de câini, oamenii preferă să tacă. O tăcere ca o tragedie continuă.

Eu alerg aici pe câmpuri, pe dealuri și, dacă aud o mișcare undeva, nu mai tresar de frică, ci de curiozitate: poate e o căprioară. Știți că nu mă omor după Elveția, dar faptul că nu au câini liberi e un plus. Normalitatea e ca omul să alerge/meargă pe oriunde poftește fără să fie alergat de „cei mai buni prieteni”… ai cuiva, ai nimănui sau poate ai românilor needucați, cu ură de semeni sau cu nesimțire crasă. Cu mentalitate de acum x secole. Dacă cei care fac mișcare, prima linie cum ar veni, sunt atât de nepăsători, „iubitorii” de normalitate anormală vor învinge. Vor trăncăni și vor fi singurii care vor conta. Ca și până acum.

Ana a murit degeaba. Iar eu simt o furie pe care mi-o pot explica… din păcate.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase

Flims Caumasee lacuri frumoase 2

Un noiembrie în care copacii din Altstätten s-au colorat în sfârșit a toamnă, abia spre final atingându-se apogeul, lucru destul de nefiresc. Un noiembrie cu câteva plimbări și drumeții în familie, nu foarte lungi, doar cât să mai extind puțin cunoașterea peisajului elvețian. Cu primele zăpezi ce se arată tot mai aproape pe culmile din jur. Și acolo vreau să rămână zăpada, căci nu sunt pregătită de iarnă nici psihic și nici fizic, deja îmi e frig tot timpul. Brrr!

...citește mai departe ↑

Pagina 123