[Jurnal în mișcare] Octombrie 2022

Octombrie se dovedește a fi fost o lună tare leneșă, lipsită de motivație, dar care a avut un început tare frumos în prima parte a vacanței acasă cu maratonul din Piatra Craiului și o super drumeție în Făgăraș. Apoi m-am pricopsit cu răceală și sinuzită (sau invers), dar tot m-am bucurat de niște zile frumoase la Tehomir, la ai mei, de revederea cu familia extinsă (de hramul satului, Vinerea Mare). Întoarsă în Elveția mai mult am bolit și am acceptat că poate e timpul odihnei, astfel că puținele alergări au fost doar pe bază de chef și dor de timpul meu cu mine în natură, cu ceva frică de reactivarea sinusului maxilar și cu o puternică senzație de răceală pe fundal.

...citește mai departe ↑

Is typing…

iată-ne: față în față, privind în gol,
ar putea foarte bine să ne mute cineva
ca pe două manechine de plastic
să ne asemuiască din haine
să ne apropie din decor
ca să rămânem aceiași

îmi spui ce bine că ne-am cunoscut,
în timp ce clipesc milimetric pe sfoara prezentului
și tot nu reușesc să fiu aici și acum

abia când se lasă întunericul
ne împreunăm pe o traiectorie
unde palmele nu trec una pe lângă alta

poate că totuși ne-a mai rămas un simț

ți-aș deschide ochii pentru asta,
dar încep să-ți povestesc o altă viață
și redevenim singuri

...citește mai departe ↑

Făgăraș Rocks! 2022 Hermeneasa SkyRace – voință și… viroză

Făgăraș Rocks! Hermeneasca

Am așteptat foarte mult acest moment, să fiu pe creasta Făgărașului, chiar și cu un număr de concurs prins la brâu, cu timp limitat de privit muchiile, vârfurile, zările.
Nu știu dacă e de la starea subfebrilă, dar am pierdut undeva pe lunga urcare spiritul competitiv cu care am recuperat, uimitor pentru mine, kilometri extra aduși de rătăcirea de la start.
Tot ce știu e că vreau să alerg chiar dacă mă simt ca într-o tură obișnuită, în afara concursului, care aici sus, credeți-mă, își pierde relevanța, sunt singură și pot chiui, cânta, întinde pe iarbă sau chiar plânge.
Și alerg ca prin apă cu niște eforturi care, spre binele meu, nu-mi ajung complet în minte, ci doar ecourile. Urechile îmi sunt înfundate la propriu și la figurat, însă fericirii tâmpe nu-i pasă.
Mă răsfăț privind culmile Făgărașilor, fiecare secundă e aici și acum cu încântarea și durerile ei, iar visul trăit anul trecut se primenește cu imagini noi. Doar că atunci parcă alergam ca vântul și ca gândul, iar acum doar cu sufletul. În definitiv, el m-a adus aici.

...citește mai departe ↑

Când războiul nu-ți dă pace

Nici nu mai știu la ce mă gândeam înainte să înceapă oficial războiul, dar acum inevitabil toate converg spre într-acolo. Toate se opresc în loc pentru o secundă când auzi vestea, apoi lumea își reia mersul lucrurilor, totul arată fix ca înainte, dar perdeaua îngrijorării oferă altă perspectivă: oare prețuim ce avem? Oare ne gândim la pace și atunci când nu e război?

...citește mai departe ↑