meet the sun
Sudica fără Sudică. Sau cum să urci de două ori în creastă în căutarea unei ferestre prin norii ce forfotesc pe coama ei, sperând ca norocul să fie de partea celor care nu renunță. Sau cum două prietene, neobosite în tropăit și-n povestit, au rupt o zi din salba celor obișnuite și au transformat-o într-o amintire de suflet.
La capătul unui marș lung cât o zi de vară, pui cortul chiar pe creastă, cu răsăritul într-o parte și apusul în alta, capre negre se apropie curioase, vântul începe să rostogolească norii la picioarele tale și iarba înaltă foșnește de parcă armate de picioare imaginare ar umbla-o, luna se ridică peste Bucegi de începi să vezi ca ziua spinarea de dinozaur a crestei Craiului, mai târziu, abia îți găsești un loc de contorsionat trupul istovit printre pietrele de sub cortul montat cu maximă îngăduință pe terenul nepotrivit, iar vântul ce pare să facă parapantă din cort se oprește două secunde, suficiente însă pentru a spera în nesomnul tău că poate s-a oprit și, abia atunci, șuieratul turbat din înaltul cerului se prăvălește peste tine și într-a treia secundă cortul redevine o barcă în furtuna ierbii…
Vazusem sudica, un mic pic din nordica, dar nadajduiam sa parcurg toata creasta Pietrei Craiului intr-o zi cu soare. Şi-asa a fost, o zi cu mult soare, alaturi de prieteni, iar creasta a meritat fiecare efort depus. Abia astept sa mai merg inca o data 🙂
Creasta Pietrei Craiului e de-a dreptul impresionanta: 22 de km cu o latime medie de 1-2m, de o parte si de alta fiind doar haul, prapastia, abruptul. Avand in vedere ca exista refugii primitoare in care se poate ramane peste noapte (evident intr-un sac de dormit), parcurgerea crestei ar putea fi trecuta pe lista obiectivelor celor putin mai indrazneti. Ca merita, asta e de la sine inteles 😉