[Bucegi] Două văi, doi urși, șase ore intense și-un infinit de flori

Un urs ursuz pe Valea Jepilor, unul curios în poteca de pe Valea Cerbului, un Omu cu zăpadă de iulie și oarecum plictisitor în lipsa mizei, o tură de antrenament dar și de astâmpărarea dorului că nu mai fusesem de un an pe potecile misteriosului Bucegi învăluit în ceață, un prieten care mi-a răbdat personalitatea de fluturaș stresat că ratează vreo floare, dar și trenul care să o ducă pe mama din mine la timp în Brașov, iată rezumatul a șase ore intense petrecute pe munte pe care aș putea să le povestesc doar descriind cele mai de suflet imagini din sutele pe care le-am făcut cu disperare și încântare…

...citește mai departe ↑

Morar-Omu-Cerb sau O fugă la munte

Bucegi-Morar-Cerb_655.jpg

Să zicem că uneori ai sentimentul ăsta de fugit de-acasă și nu-i rău deloc. De ce fugă? Păi… fugă din mijlocul unei realități bine înfiptă în rutina lui „a face ce trebuie” sau fugă la propriu pe coclauri bucegene sau pur și simplu, o nevoie de evadare în doi alături de cineva la fel de entuziasmat în fața prognozei (aparent) nefavorabile.

...citește mai departe ↑

Acele Morarului

Acele Morarului - vedere dinspre Valea Cerbului
Acele Morarului sunt… cum să vă spun… un loc în care muntele parcă se sfarâmă atingând cerul. Surprinse în diferite fotografii din diferite unghiuri sunt mereu altele: ace, lame ascuţite, bolovani de piatră sau doar forme ciudate, dar odată ajuns acolo sunt punţi de curaj între adâncurile văilor şi o intrigantă invitaţie de a păşi pe ele.
[…]
Îmi dau seama că am nevoie de timp să realizez toate câte am trăit și simțit pe ace, încă mă trezesc gândind… uau, mama nu va şti niciodată pe unde-i umblă odrasla şi deşi scriu aici şi scriu de fiecare dată, ceva rămâne pentru totdeauna… nescris.

...citește mai departe ↑