meet the sun
Le-am numărat, atâtea sunt: 2 – 12 august. Scriu jurnalul în timp real. Prea intim? Poate. Când tu îl citești, am plecat deja, faptele sunt la timpul trecut, dar emoțiile, întâmplările, gândurile n-au timp.
Dincolo de mine și de Acasă, am scris o odă prieteniei și o dedic prietenilor. De pretutindeni.
Iulie, altădată luna de vârf a anului în privința mișcării, abia a strâns în alergare 133km cu 5000m+ (însă am trecut pragul de o mie de kilometri de când a început anul versus 900km strânși în tot 2021), 0km pe două roți și 63km de drumeție cu un pic de via ferrata. Niciun concurs, dar august va avea parte de două, unul în Făgăraș, iar altul la poalele Mont Blanc-ului.
Dincolo de statistici, iulie e însă bogată în premiere: o primă incursiune în Dolomiți urmată de o vacanță cu de toate în România. Titlul rezumă perfect ritmul acestei luni, aparent agitată, dar cu multe zile relaxante în care am pierdut noțiunea timpului.
Mi-am dorit mereu să am un Acasă, dar pereții, orașele, potecile se pare că îmi rămân mereu în urmă. Cu un bagaj sumar și cu mult dor, acasă e acum peste tot acolo unde stau la masă cu oamenii dragi, indiferent de codul poștal. Când privesc din avionul ce zboară peste munți, acasă devine un cumul de amintiri, un colaj de mâini, ochi, cuvinte, râsete, mirosuri, îmbrățișări, mâncăruri. Casele sunt case, pădurile păduri, le regăsesc, le părăsesc, le reinventez, dar oamenii dragi îmbătrânesc concomitent cu mine și timpul ne leagă mai mult decât poate spațiul să despartă.