[Jurnal în mișcare 12] 2024 sub lupă

final an Tampa Brasov sub nori

Multă vreme nu am realizat ce și cum, dar acum la final pot spune că a fost un an mai bun ca 2023 sau 2022. M-am bucurat de reușita cu jobul încât am extins, uneori artificial, această bucurie ca să acopăr alte stări, de care eram oricum sătulă…
Mă bucur că am continuat să alerg, nu la fel de mult ca în trecut, dar suficient cât să mă simt într-o formă ce-mi permite să visez la mai mult.
Am ajuns pe munți noi și în locuri noi.
Un an care m-a îmbătrânit la unele capitole, dar care simt eu că face trecerea spre un 2025 mai intens, mai curajos, mai hotărât. Tinerețea e o stare de spirit, ar trebui să o exersez mai des (nu doar când alerg pe coclauri).

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’24] vacanța lui Câte minute mai am?

Romania Olanda Elvetia acasa turism munte

Deși a început înainte de iulie și se va termina nu-știu-când, etapa întrebărilor legate de timp are și farmec, dar și uzură. Pentru că cele nouă zile ce urmau să fie petrecute în România trebuiau exploatate la maxim, să ne vedem cu toată lumea, Miruna m-a pus dinainte să-i repet de N ori care e planul, iar după ce ne-am pornit la drum, m-a întrebat de sute de ori Cât mai avem? Câte minute mai am până… ?, încât așa i-a rămas numele vacanței.

Și pentru că e jurnalul meu în mișcare, a fost luna cea mai săracă în kilometri, dar cea mai variată în experiențe. Cam cum ai trece de la treieratul grâului, la văzut pe viu un Van Gogh și pășit pe un ghețar.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’24] Aprilie are cele mai frumoase întoarceri acasă

intoarceri acasa Brasov

Poate pentru că decolăm dintr-o primăvară și aterizăm în alta. După două ore de zbor se schimbă cerul, țara, poveștile din jur, polenul. În doar două săptămâni intense emoțional, mai mereu pe drumuri, dar atât de pline de zâmbete și îmbrățișări, se întâmplă încă una din așteptatele întoarceri acasă. Prima a anului, cea mai plină de dor, cea mai frumoasă.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’23] Sfârșit de vacanță la Brașov, început de școală în Elveția

Brasov Tampa apus 2

August s-a dovedit cea mai intensă lună a anului. Am umblat, scris, simțit mult. De parcă au trecut două luni (sau două lumi), nu una. Sfârșitul verii, pentru că în Altstätten, e definitiv dusă, m-a înfrigurat cu cele unsprezece grade și m-am panicat: eu, încotro?

Miruna a început clasa întâi pe 14 august și școala pare minunată, o continuare a jocului și-a copilăriei printre litere și cifre ce se arată răzlez, fără să se impună ca o schimbare majoră. Așa am realizat că eu chiar am nevoie de una, de o direcție, un plan, un job, de oameni; rutina de-acum plus ce scriu, simt, cât alerg, ce munți văd, ce doruri îndur, nu-mi mai e de-ajuns.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’23] În zodia vacanței

fetita tren jucarie plus

Iulie a fost o lună lungă, conformă cu planul dar cu iz haotic, cu mult timp petrecut pe drumuri prin Elveția, Italia și România, cu treceri bruște între forme de relief și călduri de toate națiile. Rămân peste timp drumețiile în doi cu vedere la Matterhorn și întâlnirile cu familia și prietenii de acasă, rare și prețioase, după care eu și Miruna tânjim destul de mult.

...citește mai departe ↑

Pagina 12