meet the sun
De când s-au aliniat planetele – și perseidele – cu mers la Plaiul Foii, întâlnit cu o parte din prieteni, dormit la cort și drumeție de la sine înțeleasă, mi-a fugit mintea la cele câteva locuri unde cresc flori de colț chiar în poteca marcată, fără să fie nevoie să ajung pe creastă. Mi-am dorit să văd și capre negre, dar prințesele crestelor și brânelor și vâlcelelor știute și neștiute, nu s-au arătat de data aceasta. Nu-i nimic, domnițelor, mai vin!
A fost puțin ciudat să mă simt în Crai ca la patruzeci de minute de casă, o senzație cu totul nouă – prima tură cu plecare din Brașov 🙂
O tură frumoasă și relaxantă cu fetele, la inițiativa și ideea Vioricăi, cea care a și denumit traseul „circuitul zmeurei”, cu timp de zgâit la floricele și cu recomandarea că merită urcușul greu (sau coborârea, tot grea, depinde din ce sens veniți) pentru câte tufe de zmeură sunt în zona Tămășelului, numa’ singuri să nu mergeți că e la Moș Martin acasă.
Totul până la zmeură însă, mai trec două-trei săptămâni până se coace.
Ce poti face inainte de un maraton? O recunoastere a traseului sau o testare a propriilor puteri sau ambele? Ei bine, oricare ar fi concluziile unora, pe mine m-au apucat emotiile si astept Maratonul Pietrei Craiului ca pe o eliberare. O sa fie o eliberare a naiba de grea, insa pana atunci va invit la o descriere a impresiilor si traseului intr-un mod boem… cat se mai poate 🙂
Era ora 4 şi ceva după-amiaza când în Plaiul Foii se juca de-a ploaia, norii veneau încruntaţi dinspre Făgăraş, iar o mână de prieteni debarcau din loganul greu încercat de prostul drum dinspre Zărneşti (13 kilometri pentru ca e nevoie de o oră de răbdare în care e greu să-ţi ţii capul drept în maşină, asta dacă nu te ia somnul de la legănatul intensiv).