[Jurnal în mișcare] Mai 2022. Plimbări prin Elveția

Unele momente merită puse deoparte, iar facebook nu mă inspiră să înșir acolo sute de poze. E drept că cele mai multe ajung pe strava, dar acolo nu-mi arde să povestesc. Iar eu sunt o povestitoare, încă simt nevoia să spun cuiva unde-am fost, ce-am văzut, cuiva însemnând chiar și mie. Mă tem de momentul când îmi va dispărea și această nevoie ce oricum s-a tot diminuat. Probabil voi îmbătrâni de tot și nu mă refer la vârsta biologică. Revenind la blog, m-am inspirat de la cea mai bună prietenă cu ideea de a ține un jurnal lunar în care să menționez experiențele interesante, cele pentru care nu dedic postări separate, așa cum sunt turele mai lungi de drumeție sau alergare.

...citește mai departe ↑

Turist prin Bucegi, un altfel de jurnal de munte

Bucegi-160.jpg

Pe fondul isteriei cu Valea Prahovei sau Transfăgărășanul bară la bară și masivele montane aglomerate, cu „munțomani” revoltați că i-a apucat pe români dragostea de munte de s-a dus naibii intimitatea conexiunii lor cu natura, iată-mă scriind din postura de turist, nu doar de om ce din fericitul an 2009 tot umblă cărările munților.

...citește mai departe ↑

Marile Lacuri. Culorile peninsulei Bruce

claudia gican @ Bruce Peninsula

Călătoria noastră spre Niagara a început din Montreal, a continuat spre nordul Quebec-ului ca mai apoi să treacă în provincia canadiană vecină Ontario și să facă un mic popas la Marile Lacuri. Aici pusesem ochii pe Peninsula Bruce și pe un parc natural omonim, atrași fiind de niște fotografii care aminteau mai degrabă de țărmurile Greciei decât de-ale Canadei: ape verzi ca de smarald ce-și sparg valurile de faleze colțuroase de stâncă sau se pierd peste plajele de pietre albe îndelung modelate.

...citește mai departe ↑

Niagara

Niagara – această Mecca a turismului canadian…

Mi-e greu să scriu despre marea și celebra cascadă. Mi-e greu pentru că nu „m-a dat pe spate”, pentru că trăirile mele s-au limitat fără prea mult tumult la am văzut-o și pe asta. Nu-i vina cascadei că n-ar fi destul de frumoasă, de interesantă sau de mare pe cât se spune că e, nu e vina cuiva, nici măcar a mea, rămâne doar o constatare fermă că „frumusețea e în ochiul privitorului”, că sufletul vibrează după propriile legi și nu după strădania omului sau a locului. Și a vibrat Niagara cu tonele ei de apă reversându-se verzi și nebune și mai vibrează încă!

...citește mai departe ↑

Pagina 1234