Alba întoarcere
Ma intorc din Austria cu o mare piatra luata de pe inima. Acum o tin in palma (piatra) si ma intreb cum de a cazut si cand… Timpul e mare mester!
Ma intorc din Austria cu o mare piatra luata de pe inima. Acum o tin in palma (piatra) si ma intreb cum de a cazut si cand… Timpul e mare mester!
viata e o lunga asteptare a mortii, dar am putea privi ceasul mai rar…
Am escaladat bordura si am mers asa zeci de metri pe coama ei, intr-un echilibru perfect, iar tocurile inalte n-au facut decat sa fie si mai multa siguranta in pasii mei si-am refuzat sa mai privesc in jos ci doar inainte. Intr-un echilibru perfect am mers pe inchipuita sarma, iar luminile ce ma orbeau erau de fapt morile de vant ale lui Quijote si prin urmare le-am infruntat…
n-am mai zburat demult… nu mai simt vantul
aripi au secat
ratacindu-mi trupul
nori n-au mai vegheat
asupra furtunii
nimic n-a mai plans
sub razele lunii
in bratele tale
am murit lent
incercand sa respir, sa ma iert..