Privind de sus, României i s-au împuținat românii
Privind de jos, satului românesc i s-au împuținat țăranii, munților li s-au împuținat muntenii. Privind de sus, României i s-au împuținat românii.
Articole cu tag-ul: trecut si viitor
Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.
Viitorul se fură întotdeauna azi
Citesc zilele acestea cărțile unui supraviețuitor al terorii comunismului: Florin Constantin Pavlovici – „Viscolul și Păianjenul”, „Tortura, pe înțelesul tuturor”.
Deloc întâmplătoare găsesc asocierea maternității cu lectura mărturiilor din închisorile comuniste, ci dimpotrivă, când e mai potrivit să conștientizezi din ce fel de popor faci parte dacă nu atunci când crești un exponent al lui?!?
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei: adevărul, singura revoluție
„Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”
Ana Blandiana, fondatoare alături de Romulus Rusan a Memorialului
Când vine vorba de Victimele Comunismului trebuie să existe cuvinte.
Am plecat de la Memorialul din Sighet cu sufletul împietrit, cu mintea răvășită. Părinții mei se nășteau în anii 50 într-o Românie încarcerată, a elitelor umilite, a oamenilor harnici exterminați, a oamenilor drepți îngenunchiați. Ce așteptări să mai ai de la omul nou, dacă cei buni, cei cu valori și principii au fost reduși la tăcere prin moarte sau prin pecetluirea buzelor cu frică??!
Ca un prieten bun, muntele
Am dat peste un fel de scrisoare trimisă unei bune prietene în 2010. Atunci a avut un impact personal, acum îl are și mai și, însă nu se mai aplică doar destinatarului și expeditorului. E interesant să citesc rânduri ce mi-au aparținut cândva, să descopăr promisiuni de care nu m-am ținut, sau dimpotrivă, crezuri ce-au rămas verticale.
Cert este că muntele mi-a fost un fel de tutore. Nu prieten, nu înger, ci un amestec de severitate pentru minte și blândețe pentru inimă. Când ajungem să credem că muntele e doar un loc de extaz pentru ochi și un teren de încercare pentru picioare, devenim brusc mai săraci prin însuși faptul că n-am conștientizat pierderea.
Nu se poate cu de toate
Acest articol ar putea fi luat drept cronică de o parte din cititori şi pentru că nu sunt nici pe departe avizată să scriu una, ţin totuşi să insist cu recomandarea: mergeţi la spectacol indifirent de impresia pe care v-o lasă lectura de faţă!