[Cozia] Muchia Scorțaru, de fiecare dată altfel

Cozia. Scortaru - Vladesei

De când stăm la Brașov, Cozia înseamnă departe. Mi s-a făcut dor din când în când, recunosc, dar nu cât să pun țara la cale. Întâmplarea a făcut ca Miruna să vrea la București la bunica, noi să o ascultăm și chiar să o lăsăm la bunica pentru prima dată, iar apoi să începem un concediu în doi. Andrei propune o revenire în Cozia pe unde a umblat de multe ori prin tinerețe (sic!) și îl cooptăm și pe Andrei T., care nu mai fusese. Traseul îl alegem la fața locului și va fi o combinație de marcaj turistic și de bălăureală, cât să surprindem frumusețea și sălbăticia unui munte mic, dar cu personalitate și cu mai multe prăpăstii decât se întrevăd de pe Valea Oltului.

...citește mai departe ↑

[Bucegi] Pași în doi pe cărările vestice ale Bucșoiului

Bucegi

Pagina jurnalelor spune că am urcat pe potecile Bucegilor de cel puțin patruzeci de ori. Iar asta înseamnă și mult și puțin în același timp. Cum nu am parcurs nici măcar toate traseele marcate, iar unele trasee sunt complet diferite vara față de iarna, entuziasmul mi-e la fel de intens de fiecare dată când revin. Bucuria e cu atât mai mare dacă parcurg o potecă pentru prima dată, încă dinainte de a o vedea, pentru că indiferent de impresia lăsată, va fi încă un pas spre cunoașterea acestui munte, foarte complex ca profil și dificultate, în ciuda bagatelizării/aglomerării asidue din vara covid-ului.
Cum nu suntem superstițioși și abia am intrat în zilele de concediu, marțea ne-a adus doar ceasuri romantice pentru o tură intimă în doi, de care nu avem prea des parte de când suntem părinți.

...citește mai departe ↑

Pe lângă Viscri pe două roți

Ultima postare din categoria Povești cu bicicleta e din 2015 și va deveni curând penultima pentru că anul acesta Juliet-a mea a strâns mai puține pânze de păianjen ca în ultimii cinci. După câteva ture prin cartier prin care să (mă) conving că-mi doresc suficient de mult să revin pe două roți, am ajuns la concluzia că o bicicletă mai ușoară mi-ar da mai multă încredere în mine și aș putea aborda și potecuțe sau forestiere, nu doar asfalt. După cum mă știți, scopul meu este obsesiv același, să ajung în natură, în zone mai neprietenoase mersului pe jos.

...citește mai departe ↑

Bun loc de revelion la Bunloc, început de an pe Piatra Mare

Bunloc-Piatra-Mare-03-rw.jpg

Ultima noapte a lui 2015, senină și înstelată, ne-a găsit în curtea cabanei Sava de pe Muntele Bunloc privind depresiunea Brașovului plină de lumini, dintre care unele se aprindeau și luminau efemer, spre încântarea privitorilor înfofoliți zdravăn: artificiile. Prima noapte a lui 2016 ne-a găsit așa cum ne-a lăsat 2015, împreună, căci sufletește ni i-am alăturat și pe cei care au lipsit fizic. Bunloc-ul e fără îndoială un loc bun să faci revelionul, cred că a fost cea mai faină priveliște de care am avut parte până acum în noaptea dintre ani, fără să te deplasezi: de la fereastră sau hai, mai fă doi pași afară prin zăpadă.

...citește mai departe ↑

Dor de drumeție și Mont Sutton

Sutton-02.jpg

Fizic, dar și sufletește, nu pot asemăna nimic unei drumeții montane. Esența e urcușul, fără el nu simți că e munte, fără greul lui nu e munte, fără apogeul lui nu e munte, iar eu fără urcuș nu simt că îmi pun cu adevărat în mișcare un trup parcă deprins dintotdeauna cu urcatul. Cu alte cuvinte, măcar din când în când trebuie să-mi iau doza aceasta de la deal pe care mintea și trupul o cer în egală măsură.

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Poiana Beletina și Crovul Mare

Localnic coborand muntele cu vitele la salase.

De când am auzit de Crovurile din Mehedinți acum câțiva ani, mi-am dorit să le văd. Se mai numesc și Poienile de Sus și ambele denumiri, crovuri și poieni, îmi sunt mai mult decât familiare, fiind folosite în mod curent în limbajul rural al satului gorjean unde am crescut. Am păscut vacile prin crovuri și pe Poieni, pe cioacă, pe deal, pe față, dar și pe dos, care dos putea fi la vale sau la deal, prin Valea Cășii (~ casei) sau prin Valea Ursului, pe Piticu sau pe la Ciocu’ lui Bălan, denumirile fiind mai mult sau mai puțin inspirate și de multe ori fără a avea legătură cu sensul propriu al cuvintelor: față înseamnă versantul expus la soare al unei văi, dosul versantul din umbră, la deal și la vale sunt de fapt vestul și estul, în deal și în vale sunt nordul și sudul, iar crovurile…

...citește mai departe ↑

Pagina 12