meet the sun
Tura de duminică a început de fapt sâmbătă noaptea pe când adormeam privind cerul plin de stele prin geamurile maşinii. După tura de bicicletă de la Comana, am lălăit-o puţin pe acasă şi apoi am pornit-o înspre munţi şi spre Cheile Râşnoavei – dormitorul clasic, primitor la orice oră din zi şi din noapte. Ne propusesem să fim dis-de-dimineaţă la poale de munte şi dacă se poate, cât mai odihniţi.
perioada de trei luni fără munte m-a făcut să realizez încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mult îmi lipseşte muntele… am lăcrimat de câteva ori pe traseu copleşită de atingerea vreunei stânci, de parfumul unei flori mov, de mirosul pădurii, al lemnului, de liniștea aceea plină de ciripiri de păsări şi mai ales de mulţumirea că pot avea parte din nou de toate acestea…
Ciucaşul mi-a purtat din nou noroc şi pentru a treia oară a fost deschizător de drumuri. Prima oară m-a iniţiat cu adevărat în inima muntelui găzduindu-mi tura solitară, a doua oară l-am cunoscut pe Andrei, acum mi-a arătat că paşii mei nu s-au oprit din mers şi nu se vor opri curând…
La o cabană dragă
sub creasta muntelui drag
alături de prietenii dragi
De-ar începe fiecare zi așa,
de-am putea deschide ferestre pentru suflet
Dacă îţi propui să dai peste cap planurile de week-end ale prietenilor(20-21 nov), este bine să începi de luni cu un ultimatum din scurt, până marţi. E prima etapă şi cea mai importantă. Pe scurt, mă rodea să fac tura asta cam de multişor şi cum semnalele păreau favorabile din toate părţile, am ascultat de vocea impulsivă a omului ajuns seara acasă după muncă – adică nu prea odihnit – şi am trecut repede în revistă munţii prin care am mai fost şi de care am cât de cât habar, dar care să şi aibă un farmec aparte. A câştigat Craiul! N-am apucat bine să studiez harta şi posibilele trasee că deja nu mai puteam da înapoi.
Cum n-ai putut fi cu mine sâmbătă la munte, deşi mi-am dorit tare mult, m-am gândit să nu te scutesc de o gură de aer de toamnă, puţin rece, puţin cald şi pe care să-l tragi adânc în piept, de câteva zări primitoare aşa cum poate rar ai văzut, să te port pe cărări domoale şi să-ţi păstrez tăcerea dintre zâmbetele noastre pentru care nici un traducător n-ar găsi cuvintele potrivite…