Făgăraș Rocks! Trăirile „primei fete” la Brătila SkyRace

Acest concurs a fost mai mult o tură (ultra) rapidă decât o competiție de alergare, de aceea titlul nu e deloc exagerat în cazul meu. M-am înscris anume pentru traseu căci nu am mai fost la est de Urlea și abia așteptam să revăd Făgărașii, munții ce mă impresionează cel mai puternic din Carpați.

În afara primilor doisprezece kilometri și a ultimilor patru pe care i-am alergat mâncând pământul, restul traseului este despre omul-furnică pe muntele cel mare, despre locuri mai puțin văzute și umblate – mi-au plăcut la nebunie urcările pe hățașuri de pădurari și ciobani, cu muchii lungi peste care doar norii se revarsă în liniște urcând din căldările adânci jupuite de zăpezi, e despre peisaje și trăiri pentru care e musai să-ți faci timp, să ridici capul din iarbă, să zâmbești larg și să întinzi brațele răcorindu-te în vânt.

Pe când entuziasmul neașteptatului loc unu pălește, acest colț de Făgăraș pe care nu-l mai văzusem îmi acaparează tot mai mult amintirile pentru că efort am mai făcut și altădată, efortul se uită, dar frumusețea muntelui, cel puțin pentru mine, e unică și irepetabilă, e un privilegiu să am parte de ea, chit că se întâmplă să fiu într-o cursă.

...citește mai departe ↑

Brașov Marathon 2021, rețeta de iulie: 38km și apă cât cuprinde…

E concursul ce-mi trece pe lângă casă, eram înscrisă de anul trecut și nu am mai alergat niciodată cursa lungă: cum să nu particip?!? Că nu am apucat să mă antrenez din pricina ciobului din talpă nu e un motiv suficient. Că urmează un concurs de 48 de km în Făgăraș pentru care această cursă ar putea funcționa ca un antrenament, e un altul ce dă bine în calcule. Cert e că plec de-acasă cu promisiunea unei alergări bune, că nu există miză, dar emoțiile mă copleșesc de cum ajung în Piața Sfatului și atmosfera mă transformă într-o bilă agitată în urna loto. Oare ce număr iese?!?

...citește mai departe ↑

O alergare matinală în Piatra Mare

Diminețile petrecute pe munte au ceva festiv, pe toate le suspectez de zâmbetul acela fericit al evadării, dar și al satisfacției coborârii când majoritatea abia încep să urce. O dată depășit momentul trezirii, restul vine de la sine, energia invadează venele și entuziasmul se distribuie celor două prietene care pot alerga și vorbi în același timp. Dar cum am venit aici pentru pante ce ne lasă fără glas, urcăm rapid pe vârful pustiu în calmul atât de dorit al începutului de zi. Păstrând pentru la întoarcere câteva clipe de odihnă într-un loc special, tura noastră se împarte echitabil între cele două pasiuni complementare, frumusețile munților și alergarea.

...citește mai departe ↑

Rarău Radical Race 2015

z2-RarauRR-2-w.jpg

Pe când primul maraton montan din România, Maratonul Pietrei Craiului ediția a X-a, bate la ușă cu sutele lui de alergători, vă amintesc, unora dintre voi, de concursurile mici și intime, ca în vremurile de început. Chiar dacă nu știam pe nimeni la poalele Rarăului, unde s-a întâmplat să mă nimeresc, am simțit atmosfera caldă creată de cei ce se cunosc și împărtășesc patima mersului sau alergatului pe munte. Un concurs mic, dar bine organizat, iar faptul că startul, sosirea, masa și premierea au fost toate în același loc au întregit cumva evenimentul – socializarea e tare plăcută după alergare 🙂

...citește mai departe ↑

Ciucaș X3 2015 sau de ce maratoanele nu se uită

ciucas-x3-penelL-4

Ciucaș X3 – cel mai bun maraton al meu de până acum, cel mai frumos, e maratonul unde starea de spirit a învins una câte una neplăcerile cauzate de lipsa… antrenamentului. A fost o surpriză podiumul la categorie, m-am simțit copleșită de emoție când am văzut clasamentul – alergarea montană a evoluat mult în ultimii ani, nu mai „prinzi podiumul” doar dacă mergi bine pe munte și alergi când ai timp sau chef.

...citește mai departe ↑

Retezat SkyRace 2015, Custura adevărului

RSR-colaj

M-am dus sute de kilometri să văd un munte drag și am sfârșit alergându-l. M-am întors sute de kilometri tânjind după nevăzutul munte de sub tălpi și din nori, cu mâinile goale, cu picioarele ușoare, cu o tăcere interioară ca de stâncă. Mi-am primit atâtea lecții că nu mi-a ajuns o săptămână pentru recuperare sufletească – dacă tot n-a fost să fie febră musculară. Pentru mine RSR-ul n-a fost un concurs frumos ci un concurs-școală.

...citește mai departe ↑

Pagina 12