Pe munții din Liechtenstein, creasta Drei Schwestern – Fürstensteig 

Nu știam mai nimic despre țara vecină în afară că e una dintre cele mai mici – unde să mai aibă loc și de munți?!? Mă atrăgea de ceva timp creasta de la Valea Rinului, căreia îi spun „biscuit popular”, forma ei zimțată amintindu-mi de pătratul copilăriei noastre, și-am tot așteptat momentul perfect.

Acum, după ce-am fost „pe sus” urcând „de jos”, pot spune că Liechtenstein are munți să-i colinzi toată vara fără să te repeți, cu poteci pentru toate gusturile, dar e indicat să verifici în prealabil cum arată traseul, că poate un kilometru continuu de potecă aeriană nu-i pe placul tău.

...citește mai departe ↑

În sfârșit, Säntis! Și creasta Lisengrat

În sfârșit! pentru că Säntis, cu „doar” 2502m, cât un Omu al nostru, este în masivul Alpstein, aproape de unde locuiesc. Prin urmare, îl tot văd de când ne-am mutat aici și oricine altcineva în locul meu n-ar fi lăsat atâta timp să treacă! Dar eu am așteptat momentul perfect, n-am simțit „urgența”. Pe de altă parte, deși are telecabină și un mini centru construit acolo sus, am vrut să-l urc pe jos, iar Säntis cere vreme bună și poteci uscate, dacă nu vrei să cari echipament extra. De-altfel, Alpstein-ul superior e plin de creste pe unde pasajele aeriene sunt mai lungi decât te-ai putea aștepta. Un fel de nu contează înălțimea, cât contează… ascuțimea.

...citește mai departe ↑

Făgăraș Rocks! 2023. Cursa mea acasă, Berivoi Race

Cum nu puteam lipsi de la singurul meu concurs în Carpați anul acesta, n-a mai contat că iulie a fost foarte sărac în alergări, dar măcar am ales, din milă de mine, o cursă scurtă. Și chiar dacă știam că traseul nu ajunge pe creasta principală a Făgărașului, gândul că voi fi pentru o clipă acolo sus mă energiza instant.

Cu sufletul la înaintare, fiecare durere și-a primit un zâmbet drept pansament: alergi acasă, Claudia, asta-i tot ce contează! Pentru că a fost și o cursă destul de competitivă – să le văd mai mereu pe primele trei fete m-a făcut să trag, dar și să simt că nu le pot ajunge… O călcătură strâmbă m-a domolit, o vreme, dar spre final, când mă așteptam mai puțin, am închis podiumul cu un sprint nebun.

Însă revenirea la Făgăraș Rocks! a fost, ca și în anii trecuți, o reîntâlnire cu oamenii faini din comunitate, o zi petrecută cu prietenii pe pajiștea perfectă, o frântură din ceea ce doar acasă pot trăi.

...citește mai departe ↑

Mini aventuri în Alpstein. Prima întâlnire cu ibecșii

O marmotă m-a fluierat răstit de undeva de sus și, privind instinctiv în jos, am văzut patru-cinci funduri blănoase fugind sincron la vale. Am tresărit, căci eram cu ochii după ibecșii împrăștiați pe versant și care au continuat să pască neperturbați, dar și pentru că mă obișnuisem cu marmotele de dinainte, ce nu m-au perceput ca pe o amenințare. Ghemurile de pluș s-au oprit, m-au verificat, după care, una câte una, au dispărut în grohotiș. Am revenit la ibecși, urma să trec la câțiva metri de cei de la marginea turmei, iar senzația nu semăna cu întâlnirea unei capre negre.

Primul (meu) ibex, de-a dreptul rotofei, cu o blană scurtă pe burta gata să plesnească, păștea sonor, de parcă nu mai văzuse iarbă verde. Ochii aminteau vag de cei ai unei căprioare, dar coarnele lungi alungau orice asociere cu ciutele sau caprele negre, ci mai degrabă cu berbecii. Mi-am văzut de poteca mea, el de iarba lui, și uite așa am tras pripita concluzie că ar fi niște blajini.

...citește mai departe ↑

Scenic Trail 2023 – Cursa K54

Încerc să fac din această poveste o lectură și pentru cei care nu aleargă. Până la urmă, a urma sârguincios un antrenament luni de zile e la fel cu a te pregăti pentru un job nou, pentru o dizertație, a crește un copil, a renova o casă etc. Lista poate continua, dar cheia în care e citită e perseverența zilnică cu tot ce cuprinde ea, muncă, satisfacții, încrâncenare, entuziasm, suferințe ce vin și pleacă, căci la final tot ce contează e că TE-A ȚINUT.

Poate nu iese cea mai bună cursă, cea mai mare notă, cel mai fain job, cea mai fără cusur casă, dar toată strădania rămâne, ea e martorul tău, ea îți arată cum poți continua. Dar mai ales, te învață că după ce ți-ai asigurat un nivel de bază și o evoluție ascendentă, să-ți dorești mai mult implică și cât mai multe greșeli evitate. Și aici e arta, să le identifici pe cele care te caracterizează, cu sinceritatea celui care a muncit pentru fiecare „metru”.

Cert e că în lipsa unui „antrenament” acumulezi frustrări în zilele proaste și multă euforie în zilele bune, dar cu ajutorul unui antrenament intervine constanța, vezi lucrurile ceva mai obiectiv și poate cu mai multă înțelepciune.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234