Dorul alb

Bucegi. Miorita. Prima zapada. Muscata

Am amanat acest jurnal si nu stiu de ce am facut-o… O vreme m-am simtit coplesita apoi s-au ivit altele si altele si amintindu-mi am simtit ca mi-am tradat muntele. M-a primit cu bratele deschise la prima noastra intalnire alba, iar eu am dat gres nemultumindu-i la timp…

...citește mai departe ↑

Singura pe Culmile Ciucasului

ciucas - babele la sfat

În curând microbuzul de 4.45 m-a îmbarcat spre Bucureşti. Statusem câteva ore bune într-o localitate de munte şi eram singura în bocanci. M-a mâhnit asta, ca şi grupul de adolecenţi care veniseră aici doar ca să bea. Restu’ lumii era la fel ca în Oraş. Doar un localnic, doi, păreau că mai au habar de munţii ce se înalţă acolo lângă ei, de cărările şi de urşii lor, şi unul chiar m-a analizat o vreme si mi-a zis “Dumneata, copilă, se vede ca iubeşti muntele. Te uiţi la el într-un fel anume…” şi da, chiar mă simţeam ca o copilă, cu toată fiinţa mea cât un munte.

...citește mai departe ↑

Rest de toamna

In sant
doua crizanteme
mari, galbene
aruncate.
Una opusa celeilalte.

Florarul rasucea tigara
intre degete
si numara mai departe.

Astfel am vazut
cum toamna mea creste,
cum zilele se oxideaza
si devin scrum
pe rafturi
de pivnita rece.

Apoi vant
scuturand ploaia padurii
asupra mea,
lipind frunze
de-astfalt,
dezmembrandu-le umbra,
jilav.

De sub zidul meu
ramas fara fereastra,
si fara inalt,
lumina se strecoara
scartaita
afara.

Din atingerea
in viteza
a padurii de mesteceni
cum nu mai stiusem vedea
torturata de clipa
ce ma-ndeparta
simultan
cu lipirea fruntii
de geam.

Din ecouri prelungi
ale oaselor ce striga
Repaos!
Ale gandurilor ce urla
Mergi!
Al neputintei ce imi rade
Natz!

Atatea roluri care asteapta,
dar azi il voi imbraca
socotit
doar pe-al meu.

Onorata instanta,
scaun urat si gol,
aprinde-ti neon
palpait,
ascunde-ti
paianjeni-n colturi,
fa liniste
si fa ecou,
dintre noi doi
doar,

One man show!

...citește mai departe ↑

Pagina 12345