[Jurnal în mișcare 10’23] Tot vacanță e și când nu pleci undeva

toamna vacanta liana rosie

Tocmai ce a trecut prima vacanță de trei săptămâni a Mirunei, petrecută în Elveția, fără să venim în România, fără să mergem în altă parte. Mi-am imaginat cum vor decurge lucrurile, dar realitatea s-a dovedit mult peste, în sensul că nu am făcut mai nimic din ce sperasem că voi realiza nepunându-mă pe drumuri. Singurul beneficiu, dacă i se poate spune așa, e că am supraviețuit cu Miruna jeluindu-mi-se zilnic despre plictisitoarea vacanță în jurul casei, fiind și o lecție despre cum vacanța nu înseamnă automat să pleci, să călătorești. E interesant cât de repede se formează niște asocieri menite să aducă nefericirea încă de la vârste timpurii.

În privința mișcării, octombrie a fost luna lucrurilor multe și mărunte, căci mai există și din acestea. De fapt, ele sunt majoritare, dar ni se par, în mod greșit, modeste. Am avut parte de câteva alergări cu chef și de suficiente mini drumeții cât să mă simt pregătită pentru un noiembrie în care chiar vine toamna.

...citește mai departe ↑

Regitzer Spitz, o drumeție pe o stâncărie văzută adesea de pe autostradă

Flaescherberg Regitzer Spitz 2

N-ai cum să nu remarci tăietura peretelui Fläscherberg când treci pe autostrada de pe Valea Rinului, deși pe hartă boțul de stâncă e o nimica toată, mai ales că face parte dintr-o grupă a Alpilor cu vârfuri de aproape 3000m. Dar când iarna e instalată pe creste, prognoza nehotărâtă, musafirul dornic de munte, dar echipamentul nu e potrivit pentru condiții alpine, un asemenea loc e foarte bun pentru tropăit.

Nu e o tură spectaculoasă, mai degrabă una de cunoaștere a ce se mai găsește prin Elveția, însă are postare separată fiind printre puținele alături de Andrei și fără Miruna, rămasă acasă cu bunica.

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Lacurile Suretta

În familie, drumețiile cu un copil de cinci-șase ani nu sunt lucru ușor, mai ales când compania e asigurată doar de adulți iar întrebările de ce? sunt adesea justificate. Adevărul e că noi părinții ne dorim să mergem pe munte, iar pentru copii e benefic din multe puncte de vedere chiar dacă ei se opun uneori și e ok că o fac, în definitiv își exprimă sentimentele care nu trebuie să ne satisfacă orgoliul. În ultima vreme, Miruna spune de-acasă că ea nu vrea să meargă pe munte, dar în timpul sau după drumeție exclamă „mulțumesc mami și tati că m-ați adus aici!”. Cam așa funcționează relația cu muntele la vârsta aceasta 🙂

Dar uite că s-a întâmplat o drumeție perfectă în familie, datorată potecii predominant stâncoasă, continuu interactivă, traversată de numeroase pâraie, ce i-a menținut interesul Mirunei mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Urcarea a mers șnur, cu priveliști spre vârfuri de 3000m, iar lacurile Suretta aflate la 2200m (Under- și Ober- Surettasee) sunt destul de spectaculoase înconjurate de împărăția stâncilor de toate mărimile.

...citește mai departe ↑

[Piatra Craiului] Tămașul Mare pe un pui de ger

Crai Tămașul Mare
Știu vorba „nu există vreme rea, ci echipament nepotrivit” și sunt de acord cu ea în cele mai multe cazuri, doar că asta nu înseamnă să vânăm intemperiile doar pentru că avem haine cu membrane speciale. Circuitul din Plaiul Foii este accesibil tot timpul anului, fără riscuri de avalanșă de pildă, cu priveliști spre Iezer și spre Crai și cu un „trafic” relativ redus.

...citește mai departe ↑

Păpușa cu picioare lungi și Craiul în privire: Plaiul Dracsin – Vârful Păpușa – Muntele Cascoe


Una dintre cele mai faine ture ale lui 2021 este despre câți munți poți cuprinde cu privirea, în care poți ogoi mai multe doruri deodată. Genunchii au uitat coborârea de pe Păpușa, iar tălpile de înțepăcioasa iarbă iubitoare de șosete, dar mintea e încă marcată de galeria crestelor pe care atmosfera curată de toamnă te lasă să le admiri în acea zi perfectă pe care retragerea cețurilor ți-o oferă nesperat: spre est toată creasta Pietrei Craiului, Bucegii și Leaota imediat după, Piatra Mare și Postăvaru mai într-o parte, Ciucașul moțat la orizont, iar dincoace spre vest, restul „potcoavei” masivului de la Spintecătură spre Vârful Iezer în spatele căreia „arătura” de muchii făgărășene se întinde suficient de mult ca până și cel mai pretențios privitor să simtă un zvâc în piept.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345