meet the sun
Poate că nu e EA cea mai frumoasă,
poate că nu e cel din urmă EL,
dar săracă e inima celui ce caută neobosit
frumuseții știrbire…
O pasăre mică și gri e totuna păunului,
puiul asemenea corbului,
vulturul asemenea… vulturului.
Deosebirile sunt doar între oameni:
aceia ce se întreabă de-au privit în direcția potrivită când nu privesc în pământ
și-aceia ce nu caută deslușire în taina unei păsări zburând.
După ce ieri am vizitat fugar și la obiect Praga, subiect asupra căruia voi reveni (probabilitatea e destul de mare) cu poze și impresii, azi am planificat o mică tură de alergare. Pe la 12 am părăsit hotelul (sună de parcă aș fi făcut-o sub acoperire) și m-am întreptat către locul de muncă. Nu, nu muncesc duminica, dar de acolo am înțeles că începe un parc și o rută marcată pentru bicicliști și… alergători. Cerul avea câteva pete de albastru și undeva în depărtări, blocurile străluceau în soare. Mi-a mai crescut inima în piept, vă spun drept…
Chipurile lor îmi erau atât de dragi că, de s-ar fi putut, le-aş fi spus braţelor să se lungească şi să-i adune pe toţi într-o îmbrăţişare care să-i suprindă de câtă putere are în ea Pitica. Şi da, la asta mă gândeam Căpitane, când pierdută preţ de câteva clipe, îmi promiteam să-mi amintesc de seara asta de câte ori mi-o fi greu prin străini…